Ziua Europeană a Patrimoniului la Iași

Anual, pe data de 17 septembrie pretutindeni în Europa se sărbătorește Ziua Patrimoniului. Anul acesta agenția Icar Tours a avut  inițiativa de a se ralia evenimentului de anvergură europeană, organizând  la Iași cea dintâi ediție a Zilei Patrimoniului. În ce a constat aceasta? Într-un tur pietonal gratuit ce a debutat la ora 9,00 în Piața Unirii și s-a finalizat în jurul orei 11,00 la Palatul Culturii, în vizite ghidate la mai multe obiective turistice din oraș și un concert de orgă susținut la Catedrala Catolică Sfânta Maria, Regină, de către Octavian Bișoc. Ziua Patrimoniului s-a încheiat memorabil, cu un spectacol realizat de Beatrice Oancea, numit “ Magia serii în sunet și lumină”.

Prima vizită ghidată a avut loc la Catedrala Romano-Catolică de pe bulevardul Ștefan cel Mare, unde amfitrionul nostru, domnul Emil Bejan, ne-a încântat, ca de obicei, vorbindu-ne despre bogata simbolistică prezentă în cadrul acestui spațiu religios. Astfel, catedrala are o simbolistică a numerelor, cifra 4 simbolizându-i pe cei patru evangheliști, cifra 7 trimite la cele 7 sacramente sau taine, numărul 10 face aluzie la cele zece porunci, iar numărul 12, la cele 12 triburi ale lui Israel. Vitraliile, la rândul lor, au ca teme Geneza, alianța, sacramentele și misterele Rozariului. Mozaicurile redau scene din viața Sfintei Maria, precum și Drumul Crucii etc.

Vizita ghidată la Biserica Sfântul Nicolae Domnesc a debutat imprevizibil, cu un moment de bun augur, botezul unei fetițe. După ceremonie, părintele Sandu ne-a vorbit despre acest lăcaș ca de unul “ vechi cât America”, fiind construit între 1491 și 1492 de Ștefan după victoria de la Cătlăbuga împotriva turcilor. Părintele a dezvăluit dimensiunea profund creștină a marelui domnitor, povestind că la  Războieni el a cules toate osemintele celor căzuți, chiar și ale adversarilor, și le-a îngropat. Preotul a precizat apoi în ce consta unicitatea acestui edificiu religios pe vremuri. Era singura biserică ce avea trei altare, slujbele ținându-se simultan în limbile română, slavonă și greacă. Am fost surprinși să aflăm că la începutul secolului al XVIII-lea biserica a funcționat ca moschee.

Ne-am continuat “excursia” de-o zi prin Iași cu vizita la Casa Dosoftei, numită și Casa cu arcade, dedicată istoriei literaturii române vechi. Muzeograful Mirel Cană ne-a vorbit despre mitropolitul Dosoftei ca de o personalitate religioasă și culturală de prim rang pentru secolul al XVII-lea. Ierarhul are meritul de a substitui limba slavonă( ca limbă de cult) cu limba română, precum și cel de a fi primul poet cult, care a realizat o serie de inovații poetice, prefigurându-i pe Eminescu și Arghezi. Am întâlnit și aici urme ale lui Ștefan cel Mare, de data asta chiar la sensul propriu, pe una din cărțile care i-au aparținut, un catalog al sărbătorilor religioase. Vorbind de petele prezente pe filele cărții lui Ștefan cel Mare, domnul Mirel Cană a glumit spunând că am putea afla ADN-ul domnitorului analizând acele pete. De asemenea, muzeograful de la Dosoftei a făcut o dezvăluire tentantă pentru hoții amatori de obiecte culturale: Casa cu arcade păstrează o serie de cărți foarte valoroase, cum ar fi Biblia de la București, originală, evaluată la 300.000 de euro, sau Patericul, unicat în lume.

Următorul obiectiv din programul nostru a fost Catedrala Mitropolitană, unde l-am avut ca ghid pe părintele Dosoftei Șcheul. Preotul ne-a vorbit despre cele trei hramuri ale bisericii, Întâmpinarea Domnului (pe 2 februarie), Hramul Sfântului Gheorghe(pe 23 aprilie) și Hramul Sfintei Parascheva( pe 14 octombrie). Obiectele specifice din interiorul bisericii reflectă o tendință cosmopolită a vremii, căci candelabrele și vitraliile sunt de proveniență vieneză, catapeteasma a fost sculptată la Kiev, iar moaștele Sfintei Parascheva au fost aduse în țară din Grecia. Pictorul bisericii este însă român, Gheorghe Tăttărescu, dar și acesta a creat o pictură în ulei de tip occidental, nu în frescă. Părintele a prezentat succint viața Sfintei Parascheva, insistând pe actele de milostenie ale acesteia, cum ar fi cel al schimbării hainelor sale cu ale săracilor. Așa cum botezul la care am asistat la Sfântul Nicolae Domnesc era o invitație la înveșnicirea ființei, vizita la Catedrala Mitropolitană  a fost un îndemn la acțiuni umanitare, prin urmarea modelului de milostenie al Sfintei Parascheva.

Am mers apoi la Palatul Roznovanu, situat pe fosta Uliță Mare, în prezent bulevardul Ștefan cel Mare. La actuala Primărie am fost întâmpinați de doamna Anca Zota, care a evocat vremurile când aici se țineau cele mai frumoase baluri sau cele în care a fost găzduit însuși regele Carol. După cum ne-a spus ghidul, clădirea a fost construită la inițiativa lui Iordache Roznovanu, după ce făcuse mai multe călătorii în Europa și a dorit să aducă pe tărâmuri moldave ceva din frumusețile arhitecturale văzute. Pe atunci edificiul avea pereți pictați în stil european, tavanul era pictat, exista un paraclis care a fost desființat, precum și statui ale unor personaje mitologice. S-au păstrat balustrada, scările, precum și însemnele familiei Roznovanu- spicele de grâu și roza. Doamna Anca Zota ne-a delectat cu povestea de dragoste inedită dintre proprietar și cucoana Marghiolița, acesta răpind-o pe iubita sa de mai multe ori de la soțul ei. De asemenea, am aflat un amănunt amuzant, legenda că Palatul Roznovanu ar fi fost bântuit, când de fapt era vorba despre niște hoți care umblau cu cearșafuri în cap. În sala de consiliu, fosta sală de bal, am văzut potretele primarilor ieșeni de-a lungul timpului, realizate de Dan Hatmanu. Am rămas puțin dezamăgită de aceste tablouri, ele trădând o disproporționalitate evidentă între bustul somptuos și capetele care par mult prea mici. Dar e posibil ca exact aceasta să fi fost intenția artistului și în cazul ăsta critica mea să nu mai aibă niciun temei. La sfârșitul vizitei la Palatul Roznovanu, gazda noastră ne-a oferit câte un exemplar al Revistei Centrului Regional de Turism Moldova, ce ne va servi ca un bun instrument pentru activitatea de ghizi.

Ne-am îndreptat apoi către Mănăstirea Golia, amplasată pe vechea Uliță Golia, actualul Târgu Cucului. Aici ne-a fost ghid doamna Carmen Chiorcea. Am aflat că denumirea mănăstirii provine de la ctitorul ei, marele logofăt Ioan Golia, care a ridicat-o în secolul al XVI-lea, și că voievodul Vasile Lupu a decis reconstrucția acesteia. În interiorul bisericii am privit o serie de tablouri votive reprezentându-i pe Iosif Golia, Vasile Lupu, soția sa și pe Ștefăniță. De asemenea, am admirat patru sfeșnice împărătești de pe vremea lui Vasile Lupu, provenite din Danemarca, precum și un candelabru cu capul de bour.

Am urcat în Turnul Goliei, numărând treptele circulare pentru a ne convinge că sunt 120, am admirat clopotele de la Golia donate de Carol I, amintindu-ne de poeziile eminesciene în care sunt evocate bătăile clopotelor.  Aflați în Turnul Goliei ne-am imaginat scenele “sângeroase” în care Creangă împușca ciorile. Spre regretul nostru, vizita nu a inclus și intrarea în casa cu coloane, datând din secolul al XVIII-lea, în care a locuit temporar scriitorul.

Ultima vizită ghidată a avut loc la Mănăstirea Trei Ierarhi, unde ne-a fost ghid domnul Horia Nichita.

Și acest spațiu ecleziastic, ca și Golia, este legat de personalitatea domnitorului Vasile Lupu, el fiind ctitorul mănăstirii. Ca o mulțumire pentru donațiile sale, patriarhia de la Constantinopol i-a oferit ctitorului moaștele Sfintei Parascheva. Acestea s-au odihnit în mănăstire până la incendiul din 1888, când au fost mutate la Catedrala Mitropolitană. Acum se mai păstrează la Trei Ierarhi mandibula Sfântului Vasile cel Mare. Ghidul ne-a vorbit despre aspectul mănăstirii așa cum era ea pe vremuri, cu ziduri de apărare, ca la Golia, cu multe chilii și construcții, cu o clopotniță care a fost desființată, precum și cu acoperișuri rotunde.

Am vizitat și fosta trapeză a ansamblului, Sala Gotică, numită astfel datorită bolților interioare în ogivă. Aici am văzut o serie de obiecte religioase, cum ar fi icoane reprezentându-i pe cei trei părinți capadocieni, sau o cruce în filigran de argint cu lemn din Sfânta Cruce. De o deosebită valoare sunt fragmentele de frescă din pictura originală, executată de iconari ruși, tabloul votiv care-l redă pe Vasile Lupu, dar și acoperămintele de mormânt brodate  ce îi înfățișează pe doamna Tudosca, soția voievodului, și pe fiul său Ioan.

A urmat apoi concertul de orgă de la Catedrala Sfânta Maria, Regină, susținut de un matematician foarte talentat la muzică, domnul Octavian Bișoc. Evenimentul a  fost pentru mine un culoar sonor către trecut, către excursia la Brașov în care am fost cu părinții mei pe când aveam cinci ani, și din care îmi amintesc doar Biserica Neagră, unde am asistat pentru prima dată la un concert de orgă.

Cât despre spectacolul realizat de Beatrice Rancea, “ Magia serii în sunet și lumină”, ce l-a avut ca invitat de onoare pe dirijorul clujean Cristian Sandu, nu vreau să spun prea multe. Pentru că, atunci când întâlnesc frumusețea prefer să las o pagină albă…