După cum poate vă amintiți de data trecută, eu mi-am manifestat interesul pentru turismul religios, alegându-mi ca temă prezentarea complexului arhitectonic de la Bărboi, care pentru mine, ca ieșeancă, este cartea mea de vizită, obiectivul turistic cu care mă mândresc cel mai mult.

Citeam undeva despre cum un critic de artă le recomanda iubitorilor sculpturii lui Brâncuși să-i privească operele de artă într-o manieră circulară, mișcându-se de jur-împrejurul lor, pentru a le aprecia la adevărata lor valoare. E ceea ce fac de fiecare dată când sunt impresionată de un obiectiv turistic sau de arta tridimensională. Am aplicat această sugestie a criticului de artă și în cazul ansamblului de la Bărboi și abia atunci am înțeles ce anume m-a vrăjit în cazul acestui locaș. Vă voi dezvălui motivul la momentul potrivit. Până atunci vă propun un exercițiu de imaginație, și anume gândiți-vă că vă aflați în fața acestui edificiu religios. Așadar, suntem în imediata proximitate a mănăstirii Golia, în Târgu Cucului, pe stradela Bărboi numărul 12 și ne pregătim să explorăm ansamblul ecleziastic.

Ne oprim în fața turnului-clopotniță sau turnul cu ceas, cum mai este denumit, prima componentă a complexului arhitectonic pe care o vedem dacă privim dinspre intrare. Suntem întâmpinați cu o inscripție în limba română, situată la parterul turnului, pe care este scrisă denumirea edificiului-“ Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, e caracterizată ca un “ monument istoric de artă și arhitectură”, tot aici fiind realizat și un foarte succint istoric al construcției. Aflăm că cel dintâi ctitor a fost vornicul Ursu Bărboi (între 1613 și 1615), că edificiul a fost refăcut în prima jumătate a secolului al 19 lea ( între anii 1841-1844, de către logofătul Dimitrie Sturdza), după planurile arhitectului Andrei Karidis. Pe aceeași inscripție este specificat că aici sunt înmormântați unii membri ai familiei Sturdza, precum și poetul Alecu Russo.

Întreg ansamblul de la Bărboi cuprinde biserica propriu-zisă, turnul cu ceas, monumentul de piatră ridicat în amintirea bisericii Sfânta Vineri, casa parohială, casa de apă și zidul de incintă. Să ne imaginăm că urmărim cu privirea turnul-clopotniță. Ce povești evocă el?

Se spune că arhitectul Andrei Karidis ar fi murit în sărăcie într-una din încăperile turnului și că aici a fost găsită biblioteca scriitorului Costache Conachi.

Din toate elementele constitutive ale complexului arhitectonic de la Bărboi, turnul cu ceas rămâne cel mai misterios, căci este singurul al cărui interior nu-l putem vizita.

Pătrundem în curtea bisericii pe o poartă din fier forjat decorat, pășind pe piatră cubică. De o parte și de alta vedem zidurile de incintă, nu foarte înalte, care amintesc de perioada în care acest lăcaș a fost mănăstire. Zidurile separă ansamblul ecleziastic de restul orașului, creând o impresie de plăcută atemporalitate, asta dacă putem face abstracție de vecinul “ingrat” al bisericii Bărboi, Hotelul Europa. Curtea bisericii are plantați o serie de pomi ornamentali, precum și nuci, vișini sau brazi, dar și tufe de trandafiri, astfel că acest spațiu este nu doar unul încărcat de istorie, cu povești despre logofeți, domnitori sau călăi, ci și un loc pentru amatorii de turism ecologic.

În curte, în partea stângă, observăm Casa parohială.Parcă le vedem pe fetele de la primul institut pentru educarea tinerelor sau pe Ion Creangă mâhnindu-se când și-a văzut lucrurile aruncate din casă. Acestor personaje ale trecutului le iau locul actualii locuitori ai Casei parohiale. O vedem, de data asta aievea, pe Maica Veronica, persoana care are bunăvoința de a ne iniția în tainele icoanelor și ale catapetesmei prezente la Bărboi. Datorită dumneaei acest edificiu dobândește pentru ascultători o componentă afectivă, căci clipele în care ne vorbește despre obiecte și spații sacre ni le vom aminti mereu cu drag.

Lăsăm în urmă poveștile Casei parohiale și ne îndreptăm, împreună cu Maica, spre altă anexă a bisericii, și anume casa de apă, denumită astfel deoarece în secolul al XIX-lea s-a găsit aici un rezervor de apă. Devenită lumânărar, această construcție tetragonală ne oferă posibilitatea de a crea un liant cu trecutul, cu cei adormiți, dar în același timp și cu viitorul, prin dorințele pe care ni le exprimăm când aprindem o lumânare. Monumentul ridicat de Primărie în amintirea Bisericii „Sfânta Vineri”, aflat în curtea de la Bărboi, ne induce o stare de melancolie, gândindu-ne că o piatră a luat locul unui lăcaș sfânt.

Ajungem în sfârșit în fața bisericii propriu-zise.

Maica Veronica ne vorbește despre pridvor,pronaos, naos, altar, catapeteasmă. Când am auzit prima dată acești termeni eram de-o șchioapă și vizitam mănăstirile din nordul Moldovei cu școala. Dar nu mi-am propus nici o clipă să-i și asimilez. Avem acum cu toții ocazia. Discuția cu Maica e tot mai interesantă. Are efectul unei formări rapide. Ne ajută să diferențiem unele reprezentări ale Maicii Domnului de altele. Astfel, aflăm că Prodomița se numește icoana în care Maica Domnului este cu Pruncul, are desenate trei stele- una pe frunte și două pe umeri, simbolizând Sfânta Treime. Axionița se referă la acea icoană în care Maica Domnului are o coroană pe cap și în care îngerii îi cântă imnuri de slavă. O altă icoană despre care ne vorbește Maica este Omoforul ( Acoperământul Maicii Domnului), care-i reprezintă pe cei 12 apostoli la mormântul Maicii Domnului, după înălțarea acesteia la ceruri cu tot cu trup. Din cele trei tipuri de icoane, două se găsesc la Bărboi: Axionița și Omoforul. Ambele sunt obiecte de patrimoniu ale bisericii Bărboi, prima este o icoană ferecată în argint aurit și are pietre semiprețioase, iar a doua este realizată din argint simplu, de două feluri: unul mai mat, iar celălalt mai strălucitor. Maica Veronica enumeră și alte obiecte de patrimoniu, cum ar fi: două chivoturi de argint aurit, o Evanghelie ferecată în argint, două sfeșnice împărătești lucrate în Belgia și donate de logofătul Dimitrie Sturdza, două Sfinte Cruci din lemn de chiparos și ferecate în argint, un potir din argint. La acestea se adaugă și un epitaf domnesc, realizat din fir de aur și argint, cu punerea în mormânt a Mântuitorului. Maica îmi descrie și catapeteasma (iconostasul) de la Bărboi, precizând că față de alte biserici, edificiul de aici are o catapeteasmă completă, cu trei șiruri de icoane, uși împărătești, icoana Mântuitorului și a Maicii Domnului. În partea de sus a iconostasului, chiar în mijloc, se află crucea cu momentul Răstignirii lui Iisus. Pe primul rând de sus sunt redați cei 12 prooroci, pe al doilea rând- cei 12 apostoli, pe al treilea- toate cele Douăsprezece Praznice Împărătești. În partea de jos se află ușile împărătești ( cele din mijloc), pe care intră și iese preotul, și ușile diaconești, una în stânga și una în dreapta. Maica ne arată și sculpturile în lemn cu motivele vegetale ale iconostasului, strugurii și spicele ce simbolizează trupul și sângele lui Iisus.

În incinta edificiului religios de la Bărboi se află, de asemenea, și mausoleul familiei Sturza, sculptat în marmură albă. În partea dreaptă a pronaosului bisericii se află mormântul lui Ioniță Sandu Sturza, primul domn pământean de după perioada fanariotă, precum și alți membri ai Sturzeștilor. Tot la Bărboi se află și osemintele poetului Alecu Russo.

Ieșim din biserică și îi mulțumim Maicii Veronica pentru amabilitatea cu care ne-a dezvăluit atâtea aspecte interesante despre acest spațiu sacru. Vizita noastră se apropie de sfârșit. Unul dintre dumneavoastră, cititorii, îmi amintește că vă sunt datoare cu răspunsul privind motivul pentru care biserica Bărboi exercită o asemenea fascinație asupra mea. Așadar, ce anume m-a vrăjit la ansamblul din Târgul Cucului? Arhitectura? Legendele despre oameni de-altădat’? Grădina atât de bine îngrijită de Maica Veronica? Desigur, câte ceva din toate acestea, dar este un motiv care le surclasează : și anume sistemul de iluminat Philips. Cândva, pe înserat, am văzut pentru prima dată acest lăcaș scăldat în lumină. Și mi-a furat ochii. Și inima. Definitiv.

(Sursă foto: aici).